Somatia de plata cu element de extraneitate

Competenta instantei. Legea aplicabila. Creanta dovedita cu facturi nesemnate de furnizor.

Procedura somatiei de plata reglementata prin OG nr. 5 / 2001 completata  si modificata ulterior prin legea nr. 295/ 2002 ,  OUG nr. 142/ 2002 si OUG nr. 58 / 2003 a devenit o practica curenta la instantele judecatoresti din Romania. Aceasta procedura a fost pusa la dispozitia creditorilor pentru recuperarea mai rapida a creantelor , certe, lichide si exigibile aliniindu-se astfel unor proceduri similare existente in tarile Europei de vest ca Austria , Germania , Italia , Spania.

In legislatia romana , aceasta procedura a fost adoptata mult mai tirziu comparativ cu alte state vest europene, data find natura relatiilor comerciale existente pana in anul 1989.

Astfel in Germania institutia numita Mahnverfahren a fost introdusa in Cartea a VII-a art. 688-703 din ZPO ( Codul de procedura civila )   inca din anul 1932 , in Italia  a existat o procedura generala pentru recuperarea creantelor rezultate din credite inca din anul 1922 , introdusa in Codice di procedura  civile in anul 1942 , iar in Franta  in anul 1937  printr-un Decret-lege s-a instituit in favoarea comerciantilor o procedura  simplificata de recuperare a unor creante comerciale , procedura inspirata de cea germana.

Aplicindu-se in judecarea cererii de emitere a somatiei de plata , principiul celeritatii , aceasta procedura a fost binevenita in contextul  lipsei  totale a unei  reglementari juridice a raporturilor creditor – debitor in regim de urgenta si cu costuri reduse , avind in vedere  cuantumul taxei judiciare de timbru achitate la promovarea actiunii. ( In prezent 39 lei indiferent de suma ce constituie obiectul actiunii )

Avind o aplicabilitate  in timp ce depaseste 5 ani , in jurul acestei proceduri s-a format deja o doctrina privitoare la unele aspecte ce au dat nastere unor interpretari diferite ale textului de lege atit din partea  instantelor de judecata cit si a practicienilor si teoreticienilor.

In contextul intensificarii de la an la an a  internationalizarii relatiilor comerciale ale Romaniei , in practica au aparut situatii in care creditorul este o persoana juridica straina iar debitorul o persoana juridica cu sediul social in Romania.

Astfel se naste intrebarea daca o cerere privind emiterea unei somatii de plata  , inaintata de o persoana juridica straina impotriva unui debitor, persoana juridica ,  cu sediul social in Romania   este de competenta instantelor romane si se supune legislatiei romane in materie. ?

In cele ce urmeaza vom  prezenta opinia noastra cu privire la aceasta chestiune vis-a vis de  solutionarea unei asemenea spete de catre judecatoria Brasov.

Desi raporturile juridice de drept international privat sunt in prezent reglementate de prevederile legii nr. 105/ 1992 ,  asupra aspectelor privind competenta instantelor romane in solutionarea cererii de emitere a somatiei de plata cit si asupra legii aplicabile in speta au aparut unele controverse asupra carora ne vom opri in continuare fara insa a  emite pretentia epuizarii unui asemenea subiect ce urmeaza a fi dezvoltat in contextul aderarii la Uniunea Europeana si de alti colegi practicieni ai dreptului  si nu numai.

Creditoarea M.G din Austria solicita pe calea somatiei de plata emiterea unui hotariri  prin care debitoarea   sa  A.T. din Romania,  sa fie obligata la plata sumei de 21.000 Euro si a dobinzilor aferente.   Creanta s-a nascut in urma unor raporturi comerciale ce s-au derulat intre cele doua firme , debitoarea achizitionand o serie de bunuri din depozitele creditoarei din Austria. Transportul acestora s-a facut cu mijloace auto proprii apartind debitoarei existind confirmarea exportului in Romania a   bunurilor respective.

In apararea sa  prin intimpinarea formulata , debitoarea invoca  exceptia inadmisibilitatii actiunii din doua considerente :

  1. 1. Lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creantei
  2. 2. Legea aplicabila in cauza este Lex patriae si nu lex loci

Comentariul nostru se refera la aceste doua  exceptii invocate de debitoare.

In ceea ce priveste caracterul cert al creantei din probele administrate a rezultat ca obligatia  debitoarei consta in plata unei sume de bani cu titlu de pret al marfurilor achizitionate. Nu prezinta relevanta imprejurarea de fapt  care a generat nasterea obligatiei debitorului de a plati o suma de bani , intrucit din partea finala a alin. 1 din OG nr. 5 / 2001 , rezulta ca este vorba despre contravaloarea executarii anumitor servicii , lucrari sau orice alte prestatii.

Nu are de asemenea importanta izvorul obligatiei debitorului avind ca obiect plata unei sume de bani deoarece textul de lege art. 1 alin 1 din OG nr. 5 / 2001  arata ca obligatia  care face obiectul somatiei de plata poate fi asumata prin contract ( daca exista un asemenea inscris ) ori daca obligatia poate fi determinata potrivit unui statut , regulament sau a altui inscris insusit de parti prin semnatura sau in alt mod admis de lege.  In speta s-a probat livrarea marfurilor catre debitoare  cu mijloacele de transport ale acesteia din urma in conditia de livrare EX WORKS ,   iar necontestarea de catre aceasta timp de mai bine de un an a  cantitatii si calitatii marfurilor  nu ii confera nici un drept legal in a  contesta  caracterul cert , lichid si exigibil al creantei motivat de imprejurarea ca  facturile emise de furnizor nu sunt semnate la rubrica primire de catre debitoare.  De altfel instanta de fond  a retinut faptul ca creditoarea i-a notificat debitoarei in mai multe rinduri scadenta depasita a platii insa fara ca aceasta din urma sa-si motiveze refuzul de plata.   Nu este lipsit  insa de importanta faptul ca legislatia comunitara nu prevede obligativitatea intocmirii facturilor personalizate ca in Romania , astfel incit in inscrisurile folosite in tarile UE  ca facturi nu exista  rubrica unde beneficiarul sa confirme  primirea marfii.

Incepind cu 1.01.2007 odata cu aderarea  Romaniei la UE , aceasta prevedere a fost adoptata si in legislatia in materie din tara noastra ,  astfel incit nu mai exista obligativitatea folosirii de facturi personalizate de catre agentii economici. In acest context  legiuitorul fie va adapta textul de lege potrivit cu noua reglementare in materia emiterii facturilor fie proba  existentei obligatiilor comerciale se va face in conditiile art. 46 din Codul Comercial.

In ceea ce priveste legea aplicabila in cauza, debitoarea sustine prin exceptia invocata ca  prin prisma prevederilor art. 88 din legea nr. 105/ 1992 , legea aplicabila este lex patriae in speta legea austriaca si nu lex loci ( legea romana ) deoarece “ contractul de vinzare este supus legii statului vinzatorului “ . Sustinerile debitoarei s-au dovedit a fi eronate fiind de altfel respinse de catre instanta.

In invocarea de catre debitoare a inadmisibilitatii admiterii cererii prin prisma dispozitiilor art. 88 din legea nr. 105/ 1992  este necesara o distinctie intre competenta jurisdictionala a instantei romane , dispozitiile procedurale pe care aceasta le aplica si dispozitiile de drept material aplicabile spetei, respectiv raporturile juridice dintre parti.

Sub aspectul competentei jurisdictionale  a instantei , isi gasesc  aplicarea dispozitiile art. 149 pct. 2 din legea nr. 105/ 1992 potrivit carora “ instantele  judecatoresti romane sunt competente daca : … sediul paritului , persoana juridica , se afla in Romania … situatie ce se regaseste in speta , debitoarea fiind persoana juridica romana, cu sediul social in Romania. De altfel exceptia necompetentei  instantei romane nu a fost invocata de catre debitoare.

In ceea ce priveste legea procedurala aplicabila in cauza , isi vor gasi aplicare dispozitiile art. 159 din legea nr. 105/ 1992 potrivit carora  “ in procesele privind raporturi de drept international privat , instantele romane aplica legea procedurala romana daca nu s-a dispus altfel in mod expres “

Problema competentei instantelor romane ca si a legii aplicabile contractului incheiat intre parti , in situatia judecarii unei cereri de somatie de plata in care creditoarea este o persoana juridica  cu sediul in strainatate , a fost solutionata de Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 38 / 2003 , in sensul de a recunoaste competenta instantelor romane in solutionarea unor asemenea cereri potrivit art. 91 lit. “ g “ din legea nr. 105/ 1992 . Astfel Curtea apreciaza ca : “ emiterea somatiei de plata este o problema de drept procedural si prin urmare sunt aplicabile dispozitiile cuprinse in legea romana , respectiv dispozitiile speciale cuprinse in OG nr. 5/ 2001. In aceasta situatie stabilirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei se face in baza normelor de procedura prevazute de legea romana… Asa cum s-a aratat, emiterea somatiei de plata  reprezinta o problema de procedura fiind aplicabila in speta lex fori unde are loc judecata. “.

In consecinta din punct de vedere procedural  in cauza este aplicabila legea romana astfel ca , in conditiile in care emiterea somatiei de plata reprezinta evident o chestiune de procedura fiind vorba de o procedura speciala, ce presupune particularitati cu privire la modalitatea de solutionare a cererii , particularitati exprimate prin insasi titlul actului normativ –  “ O.G nr. 5 / 2001 privind procedura somatiei de plata “ .

Aceasta procedura deroga atit de la normele generale de procedura civila, cat si si de la normele speciale  cu privire la solutionarea  litigiilor in materie comerciala , cuprinse in Cap. XIV din Codul de procedura civila.

Caracterul special al acestei proceduri , rezulta din chiar regulile care o guverneaza , reguli proprii, specifice si derogatorii de la dreptul comun , dar si de la alte reguli speciale ( cum este cazul materiei comerciale ) Cu titlu de exemplu aratam ca cererea de initiere a procedurii somatiei de plata de catre creditor , trebuie sa contina  elementele prevazute de art. 3 din ordonanta , partial diferite de continutul cererii de chemare in judecata prevazut de art. 112 si respectiv 720.3 din Codul de procedura civila.

Apreciem ca , in mod corect instanta de fond a respins exceptiile invocate de debitoare , a admis cererea creditoarei si a obligat debitoarea la plata sumelor reprezentind contravaloarea marfurilor livrate precum si a dobinzilor aferente.

Avocat

Dorin Flucuş – Baroul Sibiu

publicat în revista Dreptul Comercial nr………. din…..